13 October 2020

de Alexandra Chira, consilier în adicții   

Dacă suntem atenți în jurul nostru, putem observa cu ușurință faptul că drogurile, alcoolul, tutunul și toate dependențele fac parte din lumea tinerilor începând cu vârste tot mai mici. Nu e de mirare, deci, că atunci când ne gândim la studenți vorbim deja de intervenție timpurie, și nu de prevenție. Curțile facultăților sunt pline de fumători. Sunt bine cunoscute petrecerile studențești. Consumul de canabis este la ordinea zilei pentru mulți tineri. Câți studenți nu se prezintă la cursuri sub influența băuturii? Cu atât mai mult cu cât aceste comportamente sunt foarte evidente încă din liceu.

Tinerețea aduce cu sine căutarea unei identități și a sentimentului de apartenență. Petrecerile și prietenii le aduc tocmai acest lucru. Însă împreună cu acestea, adesea, vine și băutura. Iar în cazul tinerilor, din păcate, dependența se poate instala în termen de câteva luni de consum excesiv constant, pe când la adulți poate apărea după câțiva ani de băut excesiv.

Dependența față de orice fel de substanță sau comportament adictiv are manifestări similare: pierderea interesului pentru educație, aspect, familie, activități recreative etc. În cazul celor care au apartenențe religioase/spirituale, și acestea se diminuează în timp. Apare simptomul de toleranță, conform căruia organismul nu mai obține aceeași stare de euforie din cantitățile obișnuite și cere cantități tot mai mari pentru găsirea acesteia (Floyd Frantz, 2011, p. 35). Deja devine insuficientă o singură doză. Odată cu consumul primului pahar, persoana dependentă nu se mai poate opri din consum. De asemenea, consecințele negative nu sunt un motiv suficient pentru încetarea consumului. Deși vi se pot părea destule, simptomele de mai sus nu sunt decât vârful ice-bergului. (M.D.Norman Miller, Doug Toft, 2002, p. 10; 18)

Toate acestea se întâmplă acum în jurul nostru. Uneori e ușor să întoarcem privirea dacă nu e vorba de cineva drag nouă. Tinerii reprezintă viitorul. Tinerii MERITĂ un viitor, însă dependența le poate fura acest lucru. Dependența poate fi fatală. Deci ajutorul ar trebui să le fie acordat începând de AZI. AZI încă nu este prea târziu să le întindem o mână.

Pe perioada facultății, studenții au acces relativ mai mare la servicii de informare, educare și recuperare din dependență, servicii care, în cea mai mare parte, există momentan doar în câteva orașe mai mari din țară. Odată cu încheierea studiilor, mulți se mută în orașe mai mici, accesul lor la resurse fiind astfel mult mai dificil. Deși consumul de droguri reprezintă o problemă serioasă în întreaga lume, tinerii din România se confruntă și cu acest obstacol major – lipsa resurselor de recuperare, în general și lipsa celor adresate lor, în special. 

Marile universități ale lumii au centre dedicate abordării problemei abuzului sau dependenței în campusuri, oferind atât programe de prevenire, cât și de terapie și grupuri de suport[1]. Cu abordări specific croite pentru tineri, în proximitatea lor, aceste centre sunt acolo pentru a le oferi o perspectivă nouă asupra a ce înseamnă distracție, dar și un cadru în care aceștia să își dezvolte abilități de viață. Intervenția pentru persoanele dependente sau aflate în grupe de risc are ca scop nu doar abstinența, ci și dobândirea abilităților de comunicare, de relaționare prin moduri sănătoase, de management al sentimentelor și al timpului, de a lua decizii, de a rezista presiunii de consum a grupului. Cel mai adesea aceste lucruri nu sunt învățate nicăieri în mediul școlar sau familial tradițional, astfel încât tinerilor le vine ușor să apeleze la substanțe sau comportamente adictive, precum și la anturaje nepotrivite care, pe moment, răspund nevoilor imediate de eliberare a stresului sau de obținere a plăcerii.  

La fel de importantă este și găsirea unor activități sănătoase care să împlinească nevoia de adrenalină, de exemplu, fără a apela la ajutorul substanțelor. Campusurile universitare clujene oferă deja o gamă largă de activități pentru studenți cu scopul de a aduce distracția și relaxarea aproape de studenți pe parcursul anului școlar. Studenții leagă prietenii și se organizează ușor pentru orchestrarea de astfel de activități. Lipsesc însă inițiativele de genul celor menționate mai sus care să le ofere o soluție de recuperare celor aflați în situații de risc de abuz sau adicție și care, în momente de criză personală, ar avea șansa schimbării traseului de viață. Astfel de centre ar include cu necesitate și sprijin pentru a face față problemelor de sănătate emoțională sau, pur și simplu, celor care au nevoie de îndrumare în momente dificile, inclusiv cum pot fi cele de dificultate financiară, romantică sau de ieșire din sistemul educațional.

Ar fi greu? Cu siguranță, ar fi o provocare, dar nu una herculiană. Merită tinerii studenți un spațiu sigur, o oază în care să își poată împărtăși angoasele sau în care să își găsească abstinența și recuperarea? Evident, întrebare retorică. Spațiul universitar ar dispune cu siguranță și de resurse de spațiu, dar și de resurse umane cu potențial peste medie. Trebuie însă recunoscut deschis modul în care  viața multor tineri din jurul nostru e afectată (sau chiar stopată) de dependențe și necesitatea de intervenții adresate studenților. E necesară pregătirea celor care ar activa într-un astfel de centru, iar  Programul Sf. Dimitrie are expertiza necesară de a furniza astfel de formări și programe.

Putem veni în ajutor. Putem să îi sprijinim dacă începem de AZI să le arătăm că ne pasă, dacă începem de AZI să le întindem o mână. Nu lăsați ziua de azi să treacă, știind că MÂINE poate fi prea târziu pentru unii dintre ei, știind că studenții de mâine vor fi copiii sau nepoții voștri...

de Alexandra Chira, consilier în adicții

[1] https://www.ox.ac.uk/students/welfare/counselling/self-help/mental-health#www.addictioncenter.com/college/treatment

www.insidehighered.com/news/2019/11/07/colleges-offer-students-recovering-drug-and-alcohol-problems-support-and-place